Dorina Neculce, Are cineva o inimă de dat, Rama se întunecă, lectura Maia Martin
Dorina Neculce, Are cineva o inimă de dat, Rama se întunecă, lectura Maia Martin
montaj Maia Martin
are cineva o inimă de dat?
omul ei de foc mânca
fluturi de hârtie mov
sidefați ochii lui străluceau/
soare cu pumnii rotunzi și
nu asta voia dar avea un măr
în loc de inimă din care gustau
zilnic dulceață copiii de nicăieri
știe cineva un cântec de
liniștit copiii care zac în umbre?
are cineva o inimă de dat?
omul de hârtie culegea umbre
pe o faleză pustie ca să le facă
un adăpost copiilor și îi hrănea cu fluturi
albi albaștri sidefați în acorduri
de violină noaptea dansa ca o nebună
nu există oameni de foc
nici adăposturi pentru fluturi
părea să strige raza ei de întuneric
rama se întuneca
rama se întuneca
(dez)rădăcinând o lume
tabloul era gata gata să
se prăbușească în fâșâi
de zare albastră țipătul cocorilor
vesteau o albă primăvară cerească
și
ne îndepărtam de maluri
înotând la dreapta și la stânga
căutam cu brațele amorțite marginea
coșmarului închis în noaptea polară
se tulburau ochii țesuți în
pânze mătăsoase în fire de vise
în fire de ierburi crude
crescute în ziduri ruinate
pustii și sufletul rupea lumina în două
tot o rupea bucată cu bucată hrănind
limba nesătulă a clopotului ce
a început să bată să bată
și nu mai ținea cont
de strigătul nopții
***
numai eu tac
tac și tac și te aud cu bați
cuie în fiecare taplă
pe când rama se întunecă/
blestem de apă tulburată
autor Dorina Neculce
grafica Maia Martin
* publicata la 05 mai 2012