Cornel Udrea, Poveste de nicăieri, interpretează Bogdan Năstase


Cornel Udrea, Poveste de nicăieri
interpretează Bogdan Năstase






Poveste de nicăieri, de Cornel Udrea

Nimeni şi Nimic erau fraţi. De mici copii nimeni nu avusese grija lor si nimic din ceea ce era nu le apartinea. Dar ei erau fericiti. Nimeni si nimic nu le tulbura viata: nu aveau amintiri, nu aveau pe nimeni si nimic nu-i supara.
Nimeni tinea mult la Nimic, ca la fratele cel mic, iar Nimic ar fi vrut sa-i semene fratelui sau, sa fie si el un nimeni, dar poate ca era mai bine asa, Nimic sa fie nimic si Nimeni sa fie nimeni.
S-au indragostit de aceeasi fata, de domnisoara Niciodata, iar cand a fost sa aleaga, a preferat sa-i lase balta, asa ca nimic nu s-a ales din dragostea lor, dar nimeni nu s-a suparat, mai ales Nimic care i-a spus lui Nimeni , ca nimeni si nimic n-o sa-i desparta.
Ei lucrau cu ziua pe la orisicine si nimeni n-avea sa le zica nimic. Intr-o zi nimeni s-a imbolnavit, dar i-a spus fratelui sau mai mic, ingrijorat si speriat :”N-am nimic!”, insa din pat nu s-a mai ridicat. Nimic s-a dus sa cumpere medicamente, dar spiterul nu i-a dat, pentru ca atunci cand a intrebat pentru cine sunt, Nimic i-a zis : ”pentru Nimeni”.
In vremea asta domnisoara Niciodata s-a nimerit la usa lor si a batut tare, intreband: ”E cineva acasa?” si dinauntru i s-a raspuns: ”Da! Nimeni!” iar fata s-a suparat, ca venise la impacat si dusa a fost. Nimeni nu i-a spus nimic lui Nimic si el mai mare se stingea, incet, cate un pic. I-a spus lui Nimic sa-l cheme pe popa dar acesta n-a venit pentru ca nu te duci la impartasanie la nimeni.
Intr-o dimineata Nimeni l-a rugat pe Nimic sa-l duca in gradina sub merii in floare, sa se bucure nitel de soare. Cel mic l-a purtat in brate si l-a rezemat de un mar in floare sa se bucure nitel de soare, sub merii in floare. Numai ce-a oftat si cu Dumnezeu s-a impacat.
A trecut pe acolo un satean si-a intrebat ca cine-i mortul, iar Nimic i-a raspuns: ”Nimeni!” si omul s-a dus in treaba lui, dar a povestit prin sat ca a murit Nimeni si oamenii l-au crezut nebun.
Nimic l-a pus in groapa sub merii infloriti pe Nimeni si-a stat acolo pana-n zori. Il durea, nu-l durea? Nu simtea nimic…
Si dupa ce s-a inchinat, s-a luat si s-a dus spre Apus si de atunci nimeni nu a mai stiut nimic despre Nimic.



sursa reinvented.ro/sezatoare/