Nichita Stănescu, Oră fericită, lectura Maia Martin

Nichita Stănescu, Oră fericită
lectura Maia Martin

https://archive.org/embed/NichitaStanescuOraFericitaLecturaMaiaMartin
 

Oră fericită

Bate-n cărămizi lumina
cu ființe dulci în ea.
Se-arată-o balerină
și-ncă una se arată…
Oh, e-o lume în lumină
nesperat de-adevărată,
și-i un dans, când la amurguri
bate-n cărămizi o rază
cu ființe dulci în ea.

Parcă am căzut din ore,
și-a rămas din mine doar
o mirare visătoare.
Se-nfiripă și mi-apare
că meandrele-s sonore
ale umbrei, pe calcar.

Și deodată, o răcoare
mă-nconjoară, se subție
dinspre lună curgătoare
cum era-n copilărie:
luna are nas și gură
și sprâncene și bărbie.

Voi, schimbări și creșteri zvelte,
sufletul mi-l potriviți
ca pe o statuie, iată,
când mai sus, când jos, când roată,
ridicându-l acoladă
peste-orașul suitor.

… Nici n-ar sta ca mai-nainte
neschimbat, ursuz, de piatră.
Ci mi-l simt cum se-alungește
după-orașul care crește
înfigându-și creasta-n lună,

când petrecerea răsună
a ființelor ciudate
din lumina care bate
galeșă, în cărămizi.

autor Nichita Stănescu

din volumul O viziune a sentimentelor (1964)