Nichita Stănescu, Evocare (Era un soare de pe vremea), lectura Maia Martin



Nichita Stănescu, Evocare (Era un soare de pe vremea)
lectura Maia Martin






https://archive.org/embed/NichitaStanescuEvocareEraUnSoareDePeVremea...LecturaMaiaMartin

 


Evocare


Era un soare de pe vremea
covrigilor cu susan.
Cu puțin înainte de a se însera,
fiecare rază a lui
mirosea aromitor
ca șorțul mamei.

Naiba știe cum de mărătăcisem
pe câmpul plin de pietre,
de bălării și de bucăți de var,
în spatele zidului, înalt pân`la cer,
și de cărămidă roșie,
al fabricii de sticlă
căzută în ruină.

Era o scară de lemn
agățată de zid,
foarte lucioasă și tocită.
Și nu vă puteți închipui
cu câte răni plăcute m-acopeream de glorie,
învingând în duel
pe vestitul cavaler Bayard,
a cărui poză o rupsesem dintr-o carte!

Țipătul berzelor rotitoare,
pân`la urechea mea lăsa un odgon,
și eu mă cățăram pe el, în soare,
și-aici – o, vai, aventuri viitoare,
până când, la înserare,
ding-dang, ceasul primăriei, cel mare,
mă alunga cu o zare,
cu o miraculoasă și tremurătoare zare,

…ding-dang, și fugeam chiuind,
fâlfâind, aburind,
cuprins de mirare.
Ding-dang, de o mare mirare,
că nici una din răni nu mă doare.

autor Nichita Stănescu

din volumul O viziune a sentimentelor (1964)