Nichita Stănescu, Vechi cântec în doi
Nichita Stănescu, Vechi cântec în doi, lectura Nichita Stănescu
Vechi cântec în doi
Pe un pat de undă lină
al vocalelor ce scoți
din figura ta divină,
noi dormim, dormim cu toți.
Și visăm cum că se face
pe deasupra noastră-un nor
și de fulgere o pace
pe un câmp de alior.
Te rugăm să-ți ții suava
ta cântare, peste mări
de miros de tei, când nava
nasuri ține-n vânt și nări
ce-s sculptate la o provă
de un meșter parfumar
de mult mort sub marea movă,
risipit într-un Ianuar
nins pe lucrurile lumii
scris în cărți alături cu străbunii.
autor Nichita Stănescu