Nichita Stănescu, Invocare
Nichita Stănescu, Invocare, lectura Nichita Stănescu
Invocare
Ţara iar mă smulge din cuvinte
şi din gândul singur care-l am,
muntelui din nou îi spun Părinte
sărutându-l ram cu ram.
Ies din ochiul negru al tăcerii
şi privire iar mă fac privind
Paltinii, stejarii, cerii,
pururea cuvântu-mi adumbrind.
Maică Românie, lasă-ţi norul
tău de ploaie şi fecund,
Maică, ţine-mi-ai în palmă zborul
pururi juvenil şi căscăund.
autor Nichita Stănescu