Nichita Stănescu, Cântec (Sunet înalt, niciodată urechii mele cercel)




Nichita Stănescu, Cântec (Sunet înalt, niciodată urechii mele cercel), lectura Nichita Stănescu


Sunet înalt


Sunet înalt, niciodată urechii mele cercel
aur topit, niciodată pentru mine inel
sânge risipit, niciodată bătându-mi pieptul gol 
tâmplele, gândul
cal alergând dincolo de privire
dau coastele să fie coviltire
zlătarilor, câinilor, felinarelor,
dau vina să fie la roata carelor
şină roşie, şină verde,
tu sânge spre inimă care se pierde
tu aur moale lăsat la apus
de gându-mi totdeauna pe o zecime nespus.


autor Nichita Stănescu

* poezie transcrisă după recitarea lui Nichita