Emanuel Pope, Imn către Florea-Soarelui







Emanuel Pope, Imn către Florea-Soarelui, lectura Maia Martin

muzica Maria Raducanu & Maxim Belciug - Anda Jaleo! (Federico García Lorca)
montaj Maia Martin







Imn către Florea-Soarelui (ce mi-a dezrădăcinat definitiv și ireversibil existența)

se dedică lui Adrimir




Nu am avut prieteni…și tu știi bine
am avut doar cuțite 
zăcând în modul cel mai nevinovat  pe masă
( cu unele chiar ca-ntr-un carnaval venețian 
ne și jucam adeseori în glumă) 
și furculițe,  
apoi câteva linguri de lemn din prun uscat  
urmate de câteva zeci de confetii
umăr lângă umăr așteptam 
lumea dintr-o clipă în alta să explodeze 
odată cu noi, dar nu…
Am crescut săraci într-un cartier bogat , 
hrăniți de mistere urbane
nimic nu era la fel... nici azi și nici ieri 
nu știam pe-atunci că toate cresc din propriile noastre vise 
și în fiecare dimineață împreună 
ne minunam ca doi feți-frumoși 
- părinții nu știau nici ei, imbătrâneau nevinovați-
Privește acolo!, îmi spuneai 
...OH!...ai mai văzut așa ceva? dar uite...
unde? .. 
NU!... wow! acolo oamenii încă dau semne de viață... 
Vinooooo!

câte minuni nu se iveau atunci chiar din marginea  blocului!
și da,  BOGAT ORAȘUL TOT SE ÎNVÂRTEA !
era un joc
incercam să prindem sensuri, 
cât mai multe, MULTE  sensuri
ca-ntr-un concurs
tu purtai un echipament special
- un fel de costum de astronaut gen Sputnik -
și eu  mă bucuram de pantalonii mei 
înaripați de un aer ca-n LANȚURILE IUBIRII 
ce rula pe-atunci la cinematograful din cartier
nu aveam timp

nici de minciună
nici de ură
nici de trădare 
dar nici de iubire
altfel desigur citisem amândoi 
tot ce se putea citi  în acel aer și eram zei. 


Oh, Van Gogh!
cu florile tale de soare cât chiparoșii de semețe 
cât de mult te-am urât
oare nu puteai să lași neatins mitul?
aveai doar seduse deja toate podoabele lumii 
venind după tine 
ce să-i mai pot dărui acum iubirii vieții mele ,  
fiară pulhavă...pînă și tu m-ai trădat!

autor Emanuel Pope