Nichita Stănescu, Fagul, lectura Nichita Stănescu
Nichita Stănescu, Fagul, lectura Nichita Stănescu
Fagul
Greu căzu plantagenetul de pe şea
cum ar cade de pe cer o stea
chiar în inima cu văzuri şi auzuri cea a mea
şi cu ziduri şi creneluri de-aş avea
mi-a căzut în piept nu inima
ci capul retezat cel al împăratului decapitat
de trupul meu un sânge de palat
şi un gălbui de icter vinovat
de mă înţep eu în coroana lui
cu piciorul drept în dreptul mersului
cu piciorul stâng în dreptul fagului
unde capul meu şi capul lui
le pun eu drept căpătâi
ca să vină ea să-ntrebe ce balangăne
ca să-i zică vântul:
un soldat fugit din tabere
creier fără ochi doară cu coaste
inimă fugită de la oaste
şi cu frunte şi cu păr
inimă mânjită de un adevăr
De m-ai trece ea sub creangă şi se-ntreabă
dac-atârnă om de şnur sau o otreapă
dar zice ea în sinea ei muiere
că atârnă clopot cu o limbă în desperechere
ding-dang ding-dang
balang balang
sânge roşu dinlăuntru
şi lumina albă din-afară.
autor Nichita Stănescu