Nichita Stănescu, Credo, lectura Nichita Stănescu



Nichita Stănescu, Credo, lectura Nichita Stănescu



Credo

cât încă în viaţa mai rămân 
mă întorc către poporul meu natal român 
şi în faţa lui mă cert de struguri 
şi de polenul cel dintr'un zig'zag de fluturi 
mă cert în faţa lui cu suspinare 
că n-a putut să-mi mai dea o mare 
măriei de cuvinte ce-o gândesc...

presus de câmpul românesc
presus de rândunelele care se duc 
când nucii scuturi frunzele de nuc
şi când măicuţa mea bătrână
mă întrebă de sunt, mă întreabă de sunt
tocmai din lună
aici pe pământ.

autor  Nichita Stănescu

(* ultima strofă e transcrisă după recitarea lui Nichita)