Nichita Stănescu, Râul

Nichita Stănescu, Râul, lectura Ştefan Iordache

Râul

Rămâi aşa şi reazămă-ţi obrazul
de gândurile mele pământii
...E-atât de tânăr râul astă seara
şi crengile de apă-atât de vii!...

Se duc prin seara, dincolo de arbori,
chervanele de fum molâu şi tâmp
Rămâi... Vor dezveli şi pieptul negru
şi trupul codrului, sculat din câmp.

Şi plăsmuiri absurde de lumină,
vor curge-n lungul mălurilor moi...
Ce chip ciudat de a muri e clipa
ce dăinuie-mpietrita-n noi.

Se duc prin ore, dincolo de arbori,
chervanele de fum plutind, molâu
Rămâi aşa, să ascultăm cum luna
se sfâşie în pietre, jos, pe râu

autor Nichita Stănescu