Nichita Stănescu, Cântec pe o schelă de aluminiu, lectura Maia Martin

Nichita Stănescu, Cântec pe o schelă de aluminiu

lectura Maia Martin
montaj Maia Martin
muzica Corelli, 4 Concerti grossi, Op 6, Nr 12, 4, Sarabanda

Cântec pe o schelă de aluminiu

Şi mă saltă o pală de vânt

în trecere, de subsori,

cu două braţe transparente, până la nori,

şi eu îmi ling pieptul, fulgerând.

Oh, şi aşa, dintr-un salt într-altul,

mi-a lovit talpa un pisc alburiu

şi s-a-nroşit de rubine din sângele meu,

mai târziu,

când prelungeam cu mine înaltul.

M-am întretăiat şi cu un suflet plutitor.

Era trist când mi-a spus:

N-am mai coborât din curenţii de sus,

de când m-a zvârlit o ciupercă-a Hiroşimei, în zbor.

Oh, i-am strigat, suflete,

eu n-am murit!

Înseninează-te cu lună pentru mine.

Schele-au ţâşnit în străvezime

şi dansez peste ele, însoţit de lumine,

cu vârful privirii în viitor.

autor Nichita Stănescu

* publicata la 21 nov. 2012