Tudor Arghezi, Morgenstimmung, recită Ovidiu Iuliu Moldovan

Morgenstimmung

Tu ţi-ai strecurat cîntecul în mine

Într-o dup-amiază, cînd

Fereastra sufletului zăvorîtă bine

Se deschisese-n vînt,

Fără să ştiu că te aud cîntînd.

Cîntecul tău a umplut clădirea toată,

Sertarele, cutiile, covoarele,

Ca o lavandă sonoră. Iată,

Au sărit zăvoarele,

Şi mînăstirea mi-a rămas descuiată.

Şi poate că nu ar fi fost nimic

Dacă nu intra să sape,

Cu cîntecul, şi degetul tău cel mic,

Care pipăia mierlele pe clape –

Şi-întraga ta făptură, aproape.

Cu tunetul se prabuşiră şi norii

În încăperea universului închis.

Vijelia aduse cocorii,

Albinele, frunzele...Mi-s

Şubrede bîrnele, ca foile florii.

De ce-ai cîntat? De ce te-am auzit?

Tu te-ai dumicat cu mine vaporos –

Nedespărţiţi – în bolţi.

Eu veneam de sus, tu veneai de jos.

Tu soseai din vieţi, eu veneam din morţi.

autor Tudor Arghezi

Biblioteca Multimedia