Adrian Pintea, Ce spui tu despre sufletul meu, recită Adrian Pintea



 Adrian Pintea, Ce spui tu despre sufletul meu, recită Adrian Pintea







Ce spui tu despre sufletul meu


Tu-mi spui: sufletul tău e-o aripă de vânt
ştie zboruri străine de orice pământ
ştie zborul prea sus, ştie zborul prea jos...
Tu-mi spui: sufletul tău este foarte ciudat;
lunecos ca o frunză, mut ca un pat,
mut ca o frunză dintr-un pom lunecos
şi din care se face un pat;
ca o neîmpăcată silabă de gând
într-o limbă în care ostatecă sunt,
uite, rana adâncă pe care ţi-o fac
se închide-ntr-o clipă, cât vârful de ac!
Nimeni nu-mi poate cere să nu ştiu s-aleg!
Aduc uşi fără broască, aduc lanţ să te leg,
arunc pieptene veşnic cu păduri fermecate,
Ochiul tău greu şi fierbinte străbate!...
Tu-mi spui: sufletul tău este foarte amar!
Nor cu nor, îmi spui tu, se-ntâlnesc foarte rar
cal cu cal, şi mai rar, şi mai rar călăreţii
ne-ntâlnim foarte rar, pe la mijlocul vieţii,
nu ne spunem decât mâna pusă pe umăr
şi sporim al tăcerilor repede număr...
Doar cu ochii: eşti teafăr? Eşti viu încă? Poţi?
Şi plecăm, înc-o dată, şi încă o dată,
fiecare în partea de altul visată.

autor Adrian Pintea





Comentarii